Tensiunea arterială este numită pe bună dreptate „ucigașul tăcut”. Fără simptome evidente la început și cu evoluție rapidă în lipsa diagnosticării și tratamentelor personalizate, tensiunea poate reprezenta o reală problemă la orice vârstă, cu o serie de complicații grave pe măsură ce se agravează simptomele. Cunoașterea valorilor normale de referință și a celor care indică hipertensiune, conștientizarea simptomelor hipertensiunii ar putea fi esențiale pentru salvarea vieții sau o șansă la o viață normală, fără prea multe vizite la medic.
Măsurarea tensiunii arteriale și referințele legate de acest indicator important al sănătății sistemului cardiovascular au apărut încă din anul 1733, când preotul englez Stephen Hales a măsurat pentru prima dată în mod direct tensiunea arterială, cu un tub de sticlă introdus în artera unui cal.
Peste aproape 100 de ani, în 1828, Jean-Marie Léonard Poiseuille folosea dispozitivul cu mercur (hemodinamometru) pentru acuratețea măsurătorilor directe.
Anul 1896 a fost important pentru măsurarea tensiunii arteriale: medicul italian Scipione Riva-Rocci a inventat primul aparat neinvaziv cu manșetă gonflabilă. Din 1905 s-au descoperit și sunetele, sunetele Korotkov, auzite cu stetoscopul, deci se măsura tensiunea sistolică și cea diastolică mai ușor.
Primul tensiometru electronic (digital) era pe piață de abia în 1970. Japonezii de la Omron au venit cu primul model electronic dezvoltat încă din 1973, după care Panasonic a lansat un dispozitiv digital bazat pe metoda oscilometrică în anul 1974 – se foloseau senzori electronici și algoritmi pentru a detecta oscilațiile fluxului sangvin.
Tensiunea arterială. Cauzele fluctuațiilor și factorii care influențează tensiunea
Tensiunea arterială este definită ca forța pe care sângele o exercită asupra pereților arterelor pe măsură ce acesta este pompat de inimă prin tot sistemul circulator. Două valori sunt importante: tensiunea arterială sistolică, presiunea din artere când inima bate, reflectând presiunea maximă din vase la contracția cardiacă, respectiv tensiunea arterială diastolică, presiunea din artere între bătăile inimii.
Valorile sunt reprezentate în milimetri de mercur, mmHg. În funcție de aceste valori, medicul specialist va stabili dacă e vorba de hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, tensiune prea mare sau prea mică, sub 90 mmHg. Se discută și despre o hipotensiune diastolică izolată, când diastolica este scăzută (sub 60 mmHg) cu sistolică normală, de la rigidizarea arterelor odată cu vârsta, diabet sau ateroscleroză.
O variație normală pe parcursul zilei este de așteptat la nivelul tensiunii arteriale. Însă, dacă apar următorii factori, s-ar putea ajunge rapid la hipertensiune și complicații:
· Greutate prea mare și obezitate – va fi o presiune prea mare pe sistemul cardiovascular;
· Sedentarism – o persoană care nu face mișcare va avea mereu probleme cu tensiunea și cu greutatea, intrând într-un cerc vicios din care cu greu poate ieși fără ajutor;
· Consum excesiv de sodiu – dieta cu prea puțin potasiu și prea mult sodiu va crește riscul de hipertensiune;
· Consum de alcool – prea mult alcool duce la creșterea tensiunii arteriale;
· Fumat – afectează inima și vasele de sânge, iar nicotina crește tensiunea arterială, monoxidul de carbon reduce oxigenul transportat de sânge;
· Stres cronic – creierul activează sistemul nervos și se eliberează adrenalină, cortizol, ritmul cardiac e crescut, vasele de sânge se contractă, de unde și tensiunea mai mare;
· Somn insuficient și apneea în somn – nu mai scade tensiunea pe toată durata nopții, corpul rămâne în stare de alertă, sănătatea vaselor de sânge e afectată și ea. În cazul apneei, corpul rămâne temporar fără suficient oxigen, creierul reacționează și eliberează adrenalină în organism, influențând și tensiunea arterială;
· Medicamente care influențează tensiunea.
Factorii nemodificabili, precum vârsta, istoricul familial și genetic, sexul (bărbații dezvoltă hipertensiune la vârste mai tinere decât femeile), pot fi luați în considerare când se vorbește despre fluctuațiile de tensiune.
Bolile renale, tulburările tiroidiene sau excesul de hormoni mineralocorticoizi vor fi cauze probabile ale hipertensiunii secundare.
Valori normale ale tensiunii arteriale pe categorii de vârstă
Pentru adulți, o tensiune normală va avea următoarele caracteristici: presiune sistolică sub 120 mmHg și presiune diastolică sub 80 mmHg. Este important de reținut că tensiunea normală pentru adulți e valabilă la orice vârstă și poate fluctua mai ales după 50/60+ ani.
Dacă valorile sunt încadrate în intervalul 120-129 mmHg / sub 80 mmHg, pacientul adult are tensiune ușor crescută. De la 130-139 mmHg / 80-89 mmHg deja avem hipertensiune stadiul 1 conform ghidurilor americane (AHA/ACC) sau tensiune înalt-normală conform ghidurilor europene (ESC/ESH), iar la 140-159 mmHg / 90-99 mmHg avem hipertensiune stadiul 1 europeană (sau stadiul 2 AHA/ACC), cu o criză hipertensivă indicată de valorile peste 180 mmHg și/sau peste 120 mmHg.
La copii și adolescenți, valorile tensiunii diferă mult în funcție de sex, de vârstă, de înălțime, nu sunt valori fixe ca la adulți. Copiii sub 5 ani au valori de referință raportate la percentile, sub 110/70 mmHg în general.
În adolescență, tensiunea arterială poate crește semnificativ spre 120/80 mmHg. Băieții au valori ale tensiunii puțin mai mari decât fetele în adolescență, din cauza diferențelor hormonale și a masei musculare mai mari.
Când deja se trece spre perioada de adult tânăr, se termină adolescența, valorile se vor apropia de cele normale ale adultului, sub 120/80 mmHg.
Orice valoare sub 90/60 mmHg este considerată tensiune arterială scăzută la toate categoriile de vârstă. La o hipotensiune detectată, o valoare diastolică de 60 mmHg sau mai mică este considerată scăzută, asta deși sistolica este normală.
Verificarea tensiunii arteriale se va face în cabinetul medicului de familie, la cardiolog, nefrolog, în farmacii, acasă, cu tensiometru propriu. Măsurarea tensiunii arteriale trebuie realizată și în afara cabinetului medical (prin monitorizare ambulatorie sau automăsurare) pentru a reflecta valorile corecte, pentru a se face o estimare corectă, precisă, cu instrumente omologate.
Tensiunea trebuie măsurată utilizând tehnica corectă: pacientul stă liniștit pe scaun, cu spatele susținut și picioarele pe podea, timp de 3-5 minute înainte de măsurare. Se măsoară variațiile tensiunii la ambele brațe pentru a vedea dacă există vreo diferență și pentru o diagnosticare corectă.
Nu e suficientă o singură măsurare a tensiunii pentru a stabili dacă e hipotensiune sau hipertensiune. Media a două sau mai multe măsurări în vizite separate sau într-un interval dat va indica valorile corecte.
Copiii și adolescenții sunt diagnosticați cu hipertensiune când media tensiunii este la sau peste percentila 95 pentru vârstă, sex și înălțime, măsurată de mai multe ori pe parcursul a cel puțin trei vizite medicale. Tensiunea crescută la copii va fi definită de valori egale sau peste percentila 90, dar sub percentila 95.
Uneori poate să apară tensiunea mărită de la consumul de cafeină sau alte băuturi energizante, dar poate exista și hipertensiunea de halat alb, de la anxietatea provocată de vizita medicală. Pentru cazurile neclare, se poate folosi monitorizarea ambulatorie pe 24 de ore, cu identificarea mai ușoară a „hipertensiunii mascate” (valori normale la cabinet, dar crescute în alte contexte).
Hipertensiunea arterială – valori pe categorii de pacienți
În cazul hipertensiunii arteriale sunt două aspecte: hipertensiunea primară, fără o cauză medicală specifică identificabilă, și cea secundară, cauzată de alte afecțiuni medicale. Hipertensiunea sistolică izolată este o realitate din foarte multe scenarii clinice, în care avem valori de cel puțin 140 mmHg / sub 90 mmHg (sau peste 130 mmHg / sub 80 mmHg), regăsită în special la vârstnici, cu o cauză clară: rigidizarea arterelor odată cu înaintarea în vârstă.
Tensiunea arterială crescută este constant la sau peste 130/80 mmHg, cu evoluția despre care am discutat deja în secțiunea anterioară, la tensiunea adulților. La pacienții cu tensiunea arterială de cel puțin 140/90 mmHg și pentru adulții selectați începând de la 130/80 mmHg se recomandă medicație.
La copil și adolescent, un diagnostic de hipertensiune se bazează pe percentile specifice vârstei, sexului și înălțimii, cum am văzut deja anterior. Tensiunea crescută este la percentila 90-95 (sau 120-129/sub 80 mmHg pentru adolescenți de peste 13 ani), iar hipertensiunea este deja la/peste percentila 95 pentru vârstă, sex și înălțime.
Tensiunea arterială crescută nu produce simptome evidente până când nu apar complicații, de aceea este și foarte greu de diagnosticat. La hipertensiune suferă inima, creierul, rinichii, ochii, precum și celelalte organe interne, în funcție de patologiile existente. Tensiunea poate fi diagnosticată cu acuratețe doar prin măsurare cu manșeta.
În criza hipertensivă apar simptome clare: durere toracică, dureri de cap, condiții asemănătoare accidentului vascular cerebral și modificări vizuale.
Simptomele severe care trimit pacientul la urgență vor fi: durere de cap severă, localizată în zona posterioară a capului, durere toracică din ce în ce mai mare, în toată zona toracelui, dificultăți de respirație, tulburări de vedere care progresează, amorțeală sau slăbiciune pe o parte a corpului, confuzie și sângerări nazale.
Pe site-ul MedLife, pacientul care are probleme cu hipertensiunea are la dispoziție un calculator pentru verificarea valorilor tensiunii, în ce limite se încadrează. E suficient să se introducă valorile măsurate și cele ale pulsului, iar calculatorul va indica dacă e vorba de valori normale, hipotensiune sau hipertensiune, în funcție de ghidurile internaționale.
Calculatorul nu ține loc de diagnosticare; o diagnosticare corectă și investigații cardiovasculare oferite de medici cardiologi vor fi de dorit. Ei vor confirma sau infirma suspiciunile legate de afecțiuni sau simptome, vor oferi răspuns la întrebările pacienților și vor conduce la un diagnostic diferențial rapid și la tratamente personalizate.
Pachetele logice de diagnostic sunt structurate în așa fel încât să se asigure confortul pacientului și o experiență excelentă. Monitorizarea este mai eficientă în situația unor simptome intermitente, accesul facil la Holter EKG (24-48h sau mai mult) și interpretarea rapidă fiind aspecte foarte importante în contextul bolilor cardiovasculare.
Cardiologii cu experiență de la MedLife vor putea recomanda electrocardiogramă (EKG) și testul de stres, ecocardiografie pentru identificarea unor anomalii structurale sau a modificărilor ecografice specifice în endocardita infecțioasă.
Dacă e nevoie, pacienții vor fi supuși unor intervenții complexe: angioplastii, montări de stenturi, valvuloplastii, corecții congenitale ale defectelor cardiace, trombectomii și cateterizări cardiace.
Programările rapide telefonic, online, sau din aplicație, decontările în baza trimiterilor la anumite investigații, tratamente, accesul imediat la tehnologii moderne și medici supraspecializați, toate vor fi beneficii clare ale pacientului care se adresează rețelei MedLife.
